CETATEA TARANEASCA

Cetatea de la Slimnic este cunoscuta si sub de numirea de Cetatea Stolzenburg.

Mentionata in documente abia la 15 octombrie 1529, cand a fost ocupata de ostile lui Ioan Zapolya, cetatea medievala care domina maiestuasa, de veacuri, asezarea slimniceana, ocrotind in vremuri de rastriste viata si avutul locuitorilor sai, este un ansamblu de arhitectura militara realizat in mai multe etape, se pare, pe cheltuiala orasului Sibiu, care-si dorea aici un bastion sigur de aparare capabil sa stavileasca atacuri venite dinspre nord.

Data inceperii inaltarii ei nu este precizata de nicio sursa documentara. Dupa unele opinii, a fost ridicata in secolul al XIV-lea, iar dupa altele numai in a doua jumatate a veacului al XV-lea, la construirea ei folosindu-se piatra adusa de la Carta, car si caramida lucrate la romani.
Ansamblul are o forma neregulata, alungita pe axa nord-sud, centura fortificata avand o lungime de 300 m, iar zidurile, sprijinite prin contraforturi inguste, in trepte, ating inaltimea de 18 m.

Cetatea cuprinde doua curti, una la nord, rectangulara, si alta la sud, separate de o cladire ecleziastica care n-a fost terminata niciodata. Turnul de poarta de pe latura sudica a fost cel mai intarit.

In partea nordica se afla turnul clopotnitei, inalt de 12 m si gros de 3,5 m, cu bolta in cruce, la parterul lui vazandu-se urmele unei capele gotice , probabil “capela tuturor sfintilor”, mentionata in analele parohiri evanghelice, precum si turnul slaninilor, care constituia un fel de camara racoroasa unde vara se pastrau slaninile de care avea grija clopotarul ce locuia permanent in cetate si care primea de fiecare slanina un “flintic” (circa 1 kg).

In coltul nord-vestic al Turnului clopotnitei se afla un turnulet piramidal de observare, unde se aflau clopotele care se trageau in caz de ivire a unor pericole.

In secolul al XV-lea, cetatea a fost largita, iar incinta inaltata si intarita cu metereze si guri pentru aruncarea pacurii incinse.

In secolul al XVI-lea s-a extins spre sud, ridicandu-se un bastion in jurul fantanii.

Curtea sudica are un plan triunghiular, fiind inchisa de un turn patrat.
In partea de vest se afla un bastion pentru tunuri grele, iar in cea sudica se gasea bastionul oval in interiorul caruia era situata o fantana de 40 m adancime pentru aprovizionarea cu apa potabila in vremea asediilor.

O a doua mare incinta, pornind din curtea fantanii spre vest si spre est cuprindea casa parohiala si biserica-sala gotica cladita la poalele colinei, zidul fiind demolat total in 1706.
Curutii au incendiat acoperisurile, au aruncat clopotele din turn si au demolat integral a doua incinta.

In 1713 s-au facut colecte de bani in satele sasesti din imprejurimi, cu care, in 1717, a inceput restaurarea cetatii grav deteriorata in vremea rascoalei curutilor, dar lucrarile au fost intrerupte din cauza izbucnirii epidemiei de ciuma din anul 1719. Acum s-a plasat pe turnul de N-V o inscriptie, din care se mai poate citi: “Ut felix et fausta sit…”, precum si o potcoava, insemn al comunei.

La 1800 s-a reconstruit o parte a zidului cetatii din vecinatatea turnului.
In 1855 s-a daramat o parte a zidului bisericii pentru a cladi cu materialul rezultat zidul de imprejmuire a cimitirului, la 1870 s-a prabusit turnuletul de sud-vest, iar la 1872 s-a daramat partea sudica a zidului curtii fantanii.

In timpul primului razboi mondial s-a luat din cetate un clopot  foarte pretios, iar in 1944 a fost stricat de soldati orologiul din Turnul mare. Cetatea era inconjuratade o gradina plantata cu pomi fructiferi si brazi.

In 1957, cu fonduri financiare constituite din donatiile locuitorilor s-a restaurat clopotinita, iar in 1959 din fonduri bugetare a fost restaurat turnul de NV si zidurile de incinta.